# Mă plimbam zilele acestea pe stradă în Cluj și mă abordează fără nicio jenă doi tineri puși pe mari afaceri și comerț cu amănuntul. De la căști „originale” pentru Apple, la parfumuri aduse de prin Franța, cu toată sinceritatea prin metode mai puțin demne, și până la tricouri așa-zise de brand, băieții erau echipați cu de toate și hotărâți să facă bani. Mă credeți sau nu, se pricepeau la comerț, că nu mi-au dat pace minute în șir doar ca să mă convingă să cumpăr ceva de la ei. Printre altele, îi întreb de unde sunt, și după cum intuiția îmi spunea din accent și atitudine, erau de pe meleaguri sălăjene.
# În drum spre Zalău, ne-am oprit la o troșcoletă să ne luăm o cafea, frumos branduită și cu un aspect de nota zece în pozele de prezentare. Iau și eu un espresso, ca tot omul obosit. Nerăbdător să-l degust și să mă bucur de pauza de la drumul lung, ghiciți ce, era făcut pe zaț. Vorba aia, omenia o poți câștiga ușor, dar o poți pierde de o sută de ori mai repede și cu greu o mai recâștigi.
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu